Aruncat intr-o neagra disperare, intr-un intuneric total, inconjurat doar de gandurile tale, ganduri care nu pot sa sparga zidurile reci de caramida. Cat poate sa reziste un om in singuratatea unei celule fara zabrele, fara ferestre, fara lumina? Ne gandim ca n-avem nevoie de lumina pentru a supravietui, dar atunci de ce, privati de lumina, ne cuprinde acel sentiment panicant de teama, care poate fi mai sufocant ca lipsa de aer? Cate zile ai rezista, in adancul sufletului? Un om poate rezista 7 minute fara aer, 7 zile fara apa si 7 saptamani fara hrana. Dar singur, fara oameni, cat poti rezista? 7 luni? 7 ani? O eternitate? In cele din urma, oare chiar avem nevoie de oameni? Caci daca timpul s-a pierdut destul de mult printre clipe, nevoia de un lucru nu mai este atat de pregnanta ca in primele zile de disperare. Singuratatea poate fi un blestem sau o binecuvantare, poate fi o slabiciune sau o arma. Depinde de noi cum o folosim….
Un comentariu:
de cele mai multe ori singuratatea este cel bine folosita atunci cand ai nevoie de timp petrecut numai cu tine,pentru a sti unde ai ajuns,ce simti,cand esti confuz si nu mai stii cum sa reactionezi;pentru a te vindeca.dar da,exista si riscul de a te imbolnavi daca stai prea mult timp singur.trebuie sa stii cand sa incetezi sa mai fii singur:)
Trimiteți un comentariu