Aduce cu ea golul din vis.
Ce-as putea spune omului
Care se-afunda in necuprins?
Tacere! Blasfemia iubirii
Brazdeaza rani adanci
In trupul de suflet al eului meu,
Iluzii pagane se sfarma de stanci.
Veniti! Sa fugim de lume mereu!
Manati de naluca eternei nopti
Asteptam pierduti sfaramarea de porti.
Raspunsul la intrebarea fara rost
E un strigat de lupta si de durere.
Refuzam viata de post!
Avem o inima-nsangerata dupa cadere…
Am uitat sa traim si sa iubim
Dar mai presus de toate am uitat sa fim!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu