ratacesc peste o mare a tacerii si a pacatelor si nu-mi gasesc linistea. O! dar nici nu o mai vreau... privesc pomii unduindu-se si simt adierea vantului sub soarele palid, dar placerile marunte ale vietii nu-mi mai aduc nici o bucurie. mereu planeaza o intrebare, o tortura pentru suflet. DE CE? intrebarea care e gravata in sufletul meu. DE CE EU? intrebarea care imi defineste viata.....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu